marți, 7 iunie 2011
Leapsa...un joc ce isi intinde mainile si nu te lasa sa scapi din imbratisarea lui pana...nu ii spui ce-ti place...
Publicat de A_wounded_soul la 12:15:00 |
| Speranta moare ultima |
Sase lucruri/persoane care ma fac fericita. Transmis de la suflet la suflet...de la persoana la persoana...de la inima la inima. Greu de spus pentru ca sunt multe care ma fac sa zambesc sau cel putin sa schitez unul in coltul gurii. As putea face o enumerare rapida, dar daca voi face acest lucru voi pierde esenta momentelor tari care se tin in sticlute mici. Deci prin aceasta imi incep deschiderea sufeltului si a mintii in fata amintirilor ce au reusit de fiecare data sa imi coloreze pe fata un suras. Ultimul lucru de pe lista mea de fericiri ar fi...un trandafir alb, dar...daca nu e daruit de persoana care ti-a intrat la suflet fara a pune prea multe intrebari despre copilul nebun ce esti, trandafirul este doar o adunatura de petale care la scurt timp se vor usca. Si atunci ce rost mai are? Cu aceasta trecem cu un covor de petale ce se ridica si invaluie amintirea ca o tornada, la urmatoarea clipa ce ma face fericita. O zi...petrecuta cu iubitul meu in care sa existam doar noi doi. Sa fie soare afara si un copac sub care sa ne adapostim de caldura torida. O alta interpretarea a acestei zile, ar fi ca afara sa ploua cu picaturi mari si noi sa mergem prin ploaie si ca si copii sa ne intindem mainile si fata spre cer pentru a simti atingerea fina a ploii. Cu o miresma de frunze verzi ce au fost potolite de setea ce le mistuia de ceva vreme, ridicandu-se la cer si apoi acoperindu-mi corpul ca o rochie transparenta, pasesc cu sfiala spre urmatorul lucru ce reuseste sa imi aduca un strop de bucurie in viata asta amara. Patrunzand tot mai adanc in sufletul meu, descopar un loc pierdut de lume, iar in mijloc o oaza in care eu si familia mea ne petrecem timpul liber pe care il avem alergand pe iarba verde si chiar facand o baie relaxanta sub o cascada cu apa calduta. Razele soarelui sunt singurele firicele de lumina ce reusesc sa ne lainte corpul, impreuna cu stropii de apa jucausi ce sar de pe adunatura de oase si piele ce a devenit trupul tau. Si zburandu-mi putin gandul de la acest minunat peisaj, nu mai reusesc sa vizualizez familia si totul devine doar o oaza pustie...acesta s-ar intampla daca persoanele dragi s-ar pierde in torentele de rafale ce distrig relatiile care sunt cusute cu o panza subtire. Sufland praful de pe aceste memorii imi vad toti prietenii ce de-a lungul timpului mi-au fost alaturi chiar si atunci cand mi-am varsat furia pe ei si mi-au sters lacrimile de pe fata posomorata. Realizez ca daca toate aceste suflete nu ar mai fi langa mine, corpul meu ar fi tot timpul prins in ghearele suferintei. Un ultim strigat ragusit care imi mai iese pe gura, ma duce rapid cu o adiere usoara alintandu-mi parul spre urmatorul lucru care imi fura un nevinovat suras de pe buze. Cand persoana careia i-ai daruit tot timpul si energia ta iti sopteste usor in ureche "TE IUBESC" este cel mai minunat lucru care te ridica pana in al noulea cer. Aceste cuvinte neinsotite de o fiinta care sa isi aiba sufletul daruit catre tine, ele nu sunt decat niste vorbe ce nu isi au rostul...niste cuvinte ce se vor sparge si cadea in abisul uitarii. Ridicandu-ma de pe pamant cu aceste aripi albe ce stralucesc in lumina palida a soarelui si pufoase la atingerea nevinovata a picurilor cazuti de pe fetele copiilor, ma descopar pe mine, cea care nu iese prea des la suprafata din cauza multelor piedici ce se aduna din ce in ce mai multe in fiecare zi ce trece...dar oare care este motivul? Este clar si chiar nu am nevoie de timp de gandire...SUFLETUL CE MEREU SI-A DAT FERICIREA LA O PARTE PENTRU A-MI ADUCE MIE ZAMBETUL DE CARE AVEAM ATATA NEVOIE...SI-A PUS MAI PRESUS STAREA DE SANATATE DECAT A LUI SI A RAMAS ORICE AR FI FOST LANGA MINE...IUBITUL MEU. Iti multumesc prin intermediul acestei postari ca ai fost intotdeauna gandul meu de dimineata si umarul pe care m-am sprijinit cand mi-a fost greu sa mai continui. Vreau deasemea sa imi cer scuze ca a durat atat de mult sa continui acesta leapsa, dar nu sunt genul de persoana care sa zambesca prea des.
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
4 pareri:
cat de frumos ai scris:X:X:xpur si simplu superb
Da foarte frumos dar nu este ajuns atat trebuie sa te faci pe tine fercita trebuie sa te gandesti mai mult la tine la ce iti doresti. P.S. vreau si eu leapsa nu-i cinstit:((
ma bucur ca ai postat aceasta leapsa...iar daca lucrurile care te fac sa zambesti sunt putine, pretuiestele cat de mult poti:*
foarte frumos blogul! si si aceasta postare!
Apropo, am un concurs in desfasurare. Poate participi!
http://domnisoara1.blogspot.com/2011/09/concurs.html
Trimiteți un comentariu