Bucatele sparte din oglinda sufletului meu si fragmente din tot ceea ce era in trecut: septembrie 2010

miercuri, 29 septembrie 2010

Fragmente rupte dintr-un intreg...aici...acum...niciodata

0 pareri Publicat de A_wounded_soul la 12:52:00

Speranta moare ultima

Tacere deplina, camera goala si nu mai vad nimic, caci sunt cuprinsa in intregime de intuneric, inecata intr-o mare da lacrimi, incerc sa imi gasesc drumul spre lumina...dar ea nu exista deloc...inghet intr-o singuratate ce nu isi are pereche si in jurul meu imi vad reflexia, dar pana si oglinzindirile apei se sparg, cioburile imi intra in inima...sangele se amesteca cu apa. Nu mai am aer, sunt sugrumata de linistea apasatoare si pana si lacrimile mele nu mai curg ...s-au evaporat odata cu focul din inima mea, si odata cu acesta flacara nebuna, aburii se ridica deasupra apei, insetata dupa dorinta de a cunoaste unde te-ai ascuns, calc pe nisipul fin, dar talpile mele nu sunt pregatite pentru uscat pentru ca in tot acest timp am stat numai sub intinderea de apa ce ma invaluia si nu ma mai lasa sa imi gasesc drumul spre suprafata. Totul in jurul meu...nu sunt eu...nu am ce cauta pe acest taram...caut apa de care am nevoie pentru a trai dar in fata mea nu este decat o iluzie la ceea ce ascunde acest univers in care ma aflu. In fata mea un inger si un demon isi traiesc iubirea, desi interzisa...alti doi mai in fata cuplului sunt alti doi ingei si demoni, dar acestia se bat pe viata si pe moarte...nu am descoperit inca ceea ce cautam, dar mai fac un pas cu frica sa nu calc urmele unor pasi ce au fost inantea mea, si vad o fata singura care cauta uscatul si nu il gaseste fara a realiza ca se afla chiar acolo unde are nevoie, dar o evit...si totusi gandidu-ma mai bine ma intorc sa o aduc in lumea mea...poate imi va reda apa de care am nevoie, dar cum o aduc in lumea nu rezista deloc si se stinge usor...usor. O duc inapoi pe uscat, petalele ei deja devenind nerge din rosu aprins, ma sperii si o las in lumea ei unde nu va gasi niciodata ceea ce cauta...la fel ca mine, dar ma uit mai bine si vad ca in tot acest timp am fost tot in oceanul de lacrimi...iar tot ceea ce am vazut, cautarea mea diperata dupa apa, cele doua cupluri de ingeri, fata care nu a reusit sa supravietuiasca... nu eram decat cioburile ce au fost impinse de curentii apei si mai adanc inima si mi-am vazut doar toate persoanlitatile mele. Cautarea disperata de apa nu era decat dorinta de a evada din lumea in care sunt captiva pentru tot deauna caci asta mi-a fost blestemul. Ingerul care iubea un demon nu este decat dorinta mea de a nu mai fi singura. Demonul si ingerul care se lupta nu era decat dorinta mea de a ma intelege cineva, iara fata pe care am ocolit-o prima data si apoi am adus-o in lumea mea, era lupta mea continua de a ma schimba, de a trai in alta lume. Faptul ca s-a ofilit nu insemana decat ca nu pot trai in doua universuri in acelasi timp. Tot aici sunt...am ajuns din nou la aceeasi cale:tacere deplina, camera goala si nu mai vad nimic, caci sunt cuprinsa in intregime de intuneric, inecata intr-o mare da lacrimi, incerc sa imi gasesc drumul spre lumina...dar ea nu exista deloc...inghet intr-o singuratate ce nu isi are pereche si in jurul meu imi vad reflexia, dar pana si oglinzindirile apei se sparg. Sunt sortita sa fac acelasi drum de fiecare data, pana cand in sfarsit cineva va veni sa ma salveze. Ajuta-ma, tu cel care ai scapat din singuratate, ca eu inca nu am resit sa gasesc calea. Si in acel moment o soapta se aude foarte incet: IUBIREA ESTE CALEA. Iubirea este cea care te ajuta de fiecare data sa te ridici si sa continui, ea este cea care iti da aripi pentru a gasi cerul ce te astepta de atata timp. Am gasit in sfarsit raspunsul la ceea ce cautam, dar tot in intinderea de apa sunt pentru ca nu am gasit persoana careia sa ii daruiesc iubirea si sa imi daruiasca la randul ei iubirea ce am nevoie ca sa scap din acest univers opac.

Speranta moare ultima

O noua zi...un alt paragraf din viata unui suflet

0 pareri Publicat de A_wounded_soul la 08:18:00

Speranta moare ultima

Un camp plin de flori...adierea vantului aduce cu ea o soapta...IUBIREA ESTE DIVINA...petale de mac se ridica in aer si danseaza in jur colorand cerul cu nuante de rosu aprins, razele soarelui iti intalesc privirea si suntem doar noi doi in marea de flori...imbratisari tandre, un sarut plin de pasiune, buzele tale aluneca usor pe corpul fierbinte...invaluiti intr-o catifea fina ce ne strabate corpul...o singura atingere si totul e asa cum am visat. Cu timpul ne pierdem....peisajul se intuneca...cuvinte...soapte...taceri...incepe sa ploua in sufletul meu si cu fiecare picatura dispari incet...incet si fiecare amintire se intipareste si mai mult in suflet...pare o eternitate de cand ai diparut si ma simt singur, invaluit doar de o ceata densa, fara cale de scapare si singura lumina din viata mea a disparut...cad intr-o groapa fara de scapare, caci singura scapare a disparut odata cu trecerea timpului si a uitat sa se mai intoarca la mine...sau poate ca eu sunt cel care a uitat-o. Nu mai reusesc sa zambesc, sa mai comunic si mi-as dori sa fiu din nou copil, pentru a ma intoarce la acea inocenta...cand totul ce vedeam in fata mea nu era decat bucurie si credeam ca tot ce vad se poate manca...dar nu, sunt aici...luptandu-ma cu mine insumi pentru a supravietui intr-o lume in care sunt captiv...cu fiecare minut ce trece mii de sabii sunt infipte direct in inima mea si sangele se prelinge usor pe campul ud de lacrimi...nu mai am pe nimeni alaturi de mine, toti prietenii m-au tradat si ea era singura care imi mai poate aduce alinarea, caci fara ea sunt mort. Un singur nume pe buzele mele si tot cu el o sa mor, caci de la ea nu ma poate lua nimeni si tot asa in fiecare zi sunt, caci in lumea mea e o furtuna si tunete si fulgere, nu mai am nimic de la tine...odata cu plecarea ta ai luat totul dupa tine. Noi...de fapt am ramas doar eu..cine sunt....cine am fost...trecut...prezent...trecut in prezent...nu mai sunt cine eram..schimbarea a venit odata cu tine...si ai luat cu tine si inima mea, ca toate sentimentele mele le-ai incuiat intr-o cutie si cheia ai aruncat-o in mare. Acum...aici...totul se termina cu tine si va incepe din nou cu tine, caci doar tu poti sa imi colorezi lumea din nou.

luni, 27 septembrie 2010

Istoria unei pagini albe....un suflet inghetat

1 pareri Publicat de A_wounded_soul la 10:54:00

O clipa de tacere....gust amar....o multime de oameni in jurul meu, dintre care eu tot singur ma simt si nu imi trebuie decat o singura persoana care sa imi fie aproape....sufletul il am inghetat, inecat in lacrimi, dar tu tot nu vei aparea sa topesti gheata din jur....caci am ramas doar cu o bucata din tot ceea ce a fost...tot ceea ce am trait. Un suflet gol, care astepta pana si in ziua de azi, sa mai vii, spera, caci speranta moare ultima dintre toate. Istoria unui zambet e ascunsa in sufletul lui, dar de cand nu o mai are...totul e pustiu in jurul lui, soarele nu mai rasare, lumina nu mai ajunge...totul e mort de jur imprejur si nu se roaga decat ca ingerul sau se intorca la el. Adu-ti aminte de toate acele clipe cand te strangeam in brate si pentru o clipa aveam impresia ca existam doar noi, totul disparea...traiam un vis...eu inca il mai traiesc, dar fara tine totul nu are sens, caci nu sunt decat o reflexie a ceea ce eram inainte...te intreb, raspunde-mi unde esti acum cand am nevoie de tine. Un inger negru ma prinde in brate, si nu imi mai da drumu, sunt captiv intre viata si moarte...speranta ca te vei intoarce si durere...si nu vreau decat sa se termine acest chin...unde esti? Aceeasi intrebare, oare ma vezi tu pe mine? Oare daca ai stii ca sufar te-ai intoarce inapoi si mi-ai salva sufletul de la inec, caci fara tine sunt un nimic, o fiinta lipsita de viata, un tigru in captivitate....si tot ce aud nu e decat vocea ta cand imi sopteai la ureche: TE IUBESC. Captiv inca in acesta lume, strig dupa tine, dar tu nu ma auzi. TE IUBESC, INTORCE-TE LA MINE.