Blogger Layouts

luni, 4 octombrie 2010

                                      
                                         Multi oameni in jurul meu, fiecare cu vise spulberate si sprente moarte...ma uit la mine si ma uit si la ei, ma desparte o bariera de toate aceste suflete, ei au renuntat la a mai lupta in batalia dintre durere si dragoste. TE IUBESC, un cuvant care se pare ca a devenit doar un cuvant, sentimentul exsitent in el s-a evaporat si prea multe suflete s-au pierdut in iluziile cauzate de acest cuvant. Ma analizez si analizez si fiintele vii de langa mine si nu vad decat niste papusi manevrate de un papusar, si cu timpul ce trece se pierd in zare, bucatica cu bucatica. Ma privesc din nou pe mine si ii privesc si pe ei, sunt prea mult raniti de iluziile cauzate de dragoste...au renuntat sa ma lupte pentru ceea ce isi doresc...nu mai simt adevarata dragoste, ca in zilele noaste nu mai exista decat suferinta la fiecare colt de strada si doar minciuni spuse in fiecare secunda. Merg mai departe si vad ca bariera incepe sa dispara si ma intreb de ce. Este un singur motiv, sunt la fel ca mine, inca mai arde speranta in sufletul lor, vreau sa ii ajut si pe cei de dincolo de linia ce ne separa...intru in lumea lor. De cum pun piciorul pe partea cealalta, incepe sa ploua cu lacrimi,lovindu-se de pamant devin stropi si ma uda din cap pana in picioare. Ating pe umar unul dintre suflete, se intoarce usor cu fata spre mine, si din adancurile spiritului lui vine o briza rece, ce ma ingheata instantaneu si un pustiu mare se vede...simt un gust amar si totul e in nonculori, nu emite decat amaraciune, suferinta, durere...incet, incet izvoraste din interior un trandafir rosu ca sangele ce s-a varsat de atata timp in numele iubirii, isi infinge spinii in mine si ma capteaza cu totul, dar nu incep sa ma zbat...nu incerc sa scap...vreau sa raman de acesta parte pentru ai ajuta pe toti cei ce au pierdut falcara iubirii...a dragostei...ce au uitat sa mai simta bucuria...ce au uitat sa ma zambeasca...sa mai traiasca in culori. Sunt aici pentru toti cei care v-ati pierdut speranta in iubirea adevarata. Eu inca iubesc si mai pot simti pana in oase sentimentul iubirii si credeti-ma, nu e doar un cuvant, e un sentiment, IUBESC SI SUNT IUBITA LA RANDUL MEU. Ma intreb ce se va intampla cand si eu imi voi pierde speranta? Voi ajunge ca ei? Oare cat mai pot lupta pe acest front? Se va oferi sa ma ajute si pe mine cineva atunci cand voi fi la pamant in genunchi fara posibilitatea de a ma mai ridica? Deocamdata gandesc pozitiv, dar pana cand nu siu...astept ca cineva sa imi hraneasca visele, sperantele si sa imi ofere sprijinul de care am nevoie, pentru ca aceste suflete sunt multe si nu pot lupta de una singura. Aici...acum si intotdeauna, speranta moare ultima dintre toate...speranta ca te va auzi atunci cand strigi, speranta ca vei gasi ceea ce cauti si ai nevoie, speranta ca va rasari soarele dupa multele ploi din viata ta, speranta ca te va gasi cineva si iti va alina durerea...va avea grija de rana ta. IUBESTE CHIAR DACA NU PRIMESTI IN SCHIMB. NU VEI PRIMI DOAR PE MOMENT, DAR APOI VEI VEDEA CA VEI PRIMI DUBLU. Atunci cand lovesti cu rau, tot rau vei primi, dar mai sunt putini oameni, care lovesc cu bine si in timp, primesc bine. Chiar daca nu e imediat, e mult mai revigorant sentimentul atunci cand vezi ca dupa multe lupte in care nu te-ai dat batut, desi a fost greu, ai primit in sfrasit darul pentru care ai luptat atata timp. TINE-TI MINTE, NU SUNTEM INSENSIBILI.


Speranta moare ultima

duminică, 3 octombrie 2010


Speranta moare ultima
                           Lumina reflectoarelor in ochii mei: caprui...albastri...verzi...negri...ma simt singura, desi sunt inconjurata de o multime de oameni...stau in bratele tale...dar nu inteleg de ce in ochii mei sunt lacrimi si ma gandesc cum ar fi sa scap de aici. Nu ma reprezinta atmosfera...nu mai vad nimic...totul e in ceata...in jurul meu nu e decat fum si ma pierd de tine...toata lumea ma priveste si nu imi doresc decat sa ma ascund, de toti si toate. Nu reusesc sa iti aud glasul si ma pierd tot mai mult in fumul dens. Imi musc buzele si un firicel de sange se prelinge pe carnea uscata si imi zic incontinu:O SA TREC SI PESTE ASTA, TREBUIE SA REZIST. Nu reusesc si tot imi vine sa plang, simt ca picioarele ma lasa. Ma apropi tot mai mult de tine...dar tu nu ma intelegi, am nevoie sa ma strangi in brate, sa imi soptesti in ureche cuvinte dulci, sa ma aperi de tot ceea ce imi este frica. Ma uit in ochii tai si ma intreb, stii tu oare cat de sensibila sunt, desi in exterior par dura, realizezi: STRIG INAUNTRUL MEU, SCAPA-MA...dar ma mai inca o data in ochii tai si vad ca iti place ceea ce se petrece in jurul tau si ma intorc inauntrul meu, cu lacrimi in ochii si imi zic in continuare: DACA LUI II PLACE, CINE SUNT EU SA MA IMPOTRIVESC PLACERII LUI. Voi intra in lumea ta cu riscul de a ma pierde.
Speranta moare ultima
              As vrea sa stiu ca reprezint totul pentru tine, ca sunt sursa ta de apa atunci cand te afli in desert...ca sunt ploaia care te racoreste cu fiecare picatura ce cade pe corpul tau, atunci cand iti este cald...ca sunt luceafarul din multimea de stele ce se afla pe cer...ca sunt soarele dupa o furtuna...ca sunt lumina de care ai nevoie in intuneric...intr-un singur cuvant ca nu poti trai fara mine. Mai stau putin si ma gandesc la tot...daca iti spun tot ceea ce simt...vei fugi de mine...te vei speria...nu vreau sa te pierd...si ma intorc in fumul dens si multimea din jurul meu...pierduta...fara speranta. Voi astepta pana cand vei fi pregatit. Ultima mea rasuflare...cad la pamant strivita de tot ceea ce in jurul meu...inconstienta...nu mai realizez nimic...dar stiu un singur lucru, ca INSEMNI TOTUL PENTRU MINE.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Speranta moare ultima
                          Un lant de amintiri pastrate intr-un album si toate la randul lor avand fiecare povestea lor...dar ceea ce imi lipseste cel mai mult, e amintirea ta...atingerea ta catifelata pe corpul meu...cand simteam fiorii sarutului tau...imbratisarile sub lumina lunii, mai ales dragostea ce o simteam. O clipa...sau mai multe, parea ca timpul nu se mai scurge, aveam puterea sa oprim minutele in loc. Si ma uit inapoi la ceea ce era, si inca imi aduc aminte cum ne iubeam intinsi pe o patura in mijlocul campului, nu era clipa in care de pe buzele noastre sa nu auzi: TE IUBESC PUIULE, TU REPREZINTI VIATA MEA, ESTI AERUL PE CARE IL RESPIR LA FIECARE CLIPIRE, FARA TINE NU EXIST. AM NEVOIE DE TINE, ASA CUM ARE NEVOIE PAMANTUL DE PLOI , ASA CUM UN INGER ARE NEVOIE DE ARIPILE SALE, ASA CUM CERUL ARE NEVOIE DE STELE, ASA CUM FARA SOARE NU AR MAI EXISTA RASARIT SI APUS, ASA CUM FOCUL NU EXISTA FARA OXIGEN.
                          Un singur cuvant mi-ar trebui ca sa ma intorc din drum...calea e lunga si totul e pustiu aici...intuneric...singuratate...acestea sunt cuvintele care au inceput sa ma caracterizeze. Da-mi voie sa iti explic cee ce simteam cand eram langa tine...imi lua doua secunde sa iti zic, dar imi trebuia o viata intreaga sa iti demonstrez cat de mult TE IUBESC. Am ajuns sa nu mai inteleg...de ce pana si azi cand imi amintesc de tine imi vine sa plang si nu ma mai pot opri...de ce inca ma gandesc cum ar fi fost daca ai fi fost langa mine, iti simt atingerea, iti simt parfumul...te simt aici cu mine, ai lasat in urma ta un suflet care l-ai inlantuit cu indiferenta ta. Nimeni nu te poate inlocui, nici acum si nici mai tarziu. Te iubesc dincolo de limitele lui DA si NU, stiind ca in razboiul inegal cu timpul, eu voi fi cea invinsa.
Speranta moare ultima


;;