sâmbătă, 16 aprilie 2011
Regasirea trupului mort pe dinauntru....atingerea fina de care am uitat....nu ma uita din nou in cel mai intunecat colt al inimii...
Publicat de A_wounded_soul la 12:37:00 |
| Speranta moare ultima |
Cum ai reusit sa ma uiti asa de repede? Oare ce te-a determinat sa rupi legatura ce tinea doua trupuri impreuna?Cu ce am gresit in fata de ai lasat sa curga atata fluid vital din rana incat mi-am pierdut cunostiinta? M-ai tradat, desi eu ti-am oferit pana si corpul meu ca scut. Unde pe acest drum lung ai taiat firul subtire care ne-a condus de atata timp? Pasiunea cu care ne iubeam, a ramas impregnata doar pe corpul meu ca o rochie rosie cu multe voaluri. Inot in propia mea mare de lacrimi si cred ca din minut in minut ma voi ineca si nu voi mai vedea fiintele dragi ce m-au tinut in picioare,...voi pierde sufletul cu care mi-am impartit viata si momentele placute,...voi pierde animalul care s-a ghemuit langa mine chiar si atunci cand nu am vrut pe nimeni in preajma, care mi-a tinut de cald atunci cand imi doream sa inghet...sa uit de mine.
 |
| Speranta moare ultima |
Te-ai mai intrebat de cand ai plecat, ce mai fac? Nici macar prin creier nu te-a scurcircuitat acest gand. Eu in tot acest timp nu m-am mai uitat pe unde calc si te-am cautat disperata in orice ochi ce isi aruncau privirea asupra mea. Acum daca cumva te gandesti sa mai caldura sufletesca ce a topit gheata din inima ta, sa stii ca ma gasesti in mijlocul intinderii de ape, cu hainele sfasiate de ciorile ce imi ciugulesc din suflet. De mult timp nu am mai reusit sa ma deschid asemenea unei flori, mi-am inchis toate ferestrele si usile prin care putea intra razele soarelui sau picaturile de ploaie de care aveam nevoie din cand in cand. Te iubesc? Nici eu nu stiu daca acesta dragoste nu s-a transformat intr-o ura ce impiedica pe oricine sa ma mai atinga. Suvitele de par ce demult iti alintau fata sau corpul, le-am taiat. Nu mai sunt ceea ce am fost si inca imi doresc sa redevin acel corp cu vitalitate care putea atinge pana si penele ingerului ce eram. Ai uitat tot ceea ce am trait? Sau respiratia ta nu mai vrea sa te ajute sa traiesti? In fata mortii ma voi lupta pana ce se va scurge si ultima faramita de suflare din corp, dar in acest razboi inegal cu timpul, eu sunt cea care a pierdut. Mi-ai luat bucatelele sfaramate ce au ramas in urma aceste batalii si le-ai imprastiat in toate colturile lumii. CUM VOI MAI FI CAPABILA SA MA REGASESC?
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
4 pareri:
tot ce ai scris aici dovedeste ca poti si sa iubesti si sa urasti in acelasi timp...
Intrebari pe care le cunoastem raspunsurile nu stiu daca te referi la mine sau te referi la altcineva dar eu iti spun din tot sufletul ca inca ma gandesc la tine zilnic inca vreau sa te aud la voce sa vorbesc cu tine si sa te vad.
hmm..aşa cum ai spus şi tu, trist dar adevărat.. un băiat poate de multe ori să'şi ia catrafusele şi să plece fără cel mai mic regret. a obţinut ce a vrut/a găsit ceva ce el pretindea mai bun, cine ştie.. câteodată pleacă cu pretextul de a'ţi face ţie un bine, dar culmea, ca te despică in cioburi şi nu observă ce face.
imi place cum scrii si apropo ai niste melodii foarte frumoase in playlist. :)
Trimiteți un comentariu