Blogger Layouts

sâmbătă, 19 februarie 2011

Speranta moare ultima
                          Cum sa închizi o rană deschisă? Cum sa opreşti lacrimile din a mai cădea pe obrazi? Cum sa nu ti se înmoaie picioarele în fata pericolului? NU EXISTA NICI O VRAJĂ PE PAMANT SAU ÎN ALTA GALAXIE PENTRU A OPRI LACRIMILE...NU EXISTA NICI O SOLUŢIE PENTRU A ÎNCHIDE O RANĂ DESCHISA...NU EXISTA NICI UN FEL DE AMESTEC CARE SA TE OPREASCĂ DIN A MAI CĂDEA...DAR TOTUŞI INCONSTIENT CONTINUAM SA LE CĂUTĂM, PENTRU CA AVEM NEVOIE DE ELE. Am amuţit în fata ta ingerule, căci tu ai soluţie la durere si chin, dar uita-te la noi...muritorii...ca de atata timp ratacim în beznă...de atata timp nu mai reuşim sa vedem lumina de afara fiind legaţi la ochi cu o esarfa neagră ce aduce moartea asupra noastră. În fiecare minut...clipa...secundă...ne omoram visele si nu mai avem curajul sa le renastem...ne tăiem venele sa simţim pe pielea noastră ce însemna durerea, uitand ca deja avem parte de ea în fiecare zi...dar cum sa mai vrem sa trăim în acesta lume? Am mainile pătate de sange...sangele iubirilor ce le-am ucis speranta, inselandu-le încrederea. Am mintit...am înşelat...am trăit în doua lumi consecutiv...dar tot ceea ce am făcut, nu a reuşit decat sa aducă suferinţă...sa îndepărtează oamenii de langa mine...sa mă lase singura din nou în acest univers rece. Si acum îmi pun întrebarea din nou de ce? Îmi spun ca ajunge cu atata suferinţă...dar uitandu-mă în trecut îmi vad visele naruite. 
Speranta moare ultima
   Singura în aceasta noapte friguroasa, te rog sa priveşti adanc în suflet si sa vezi clipele minunate ce zboară printre fulgii purtaţi de briza caldă a primăverii, dar acum ajunge, ti-am arătat destul din ceea ce se afla în interior...încerca sa priveşti exteriorul, sa vezi cum se vede din afara, clipele minunate sunt pătate de sangele meu si al tău căci am uitat sa mai trăim clipa...sa o savuram la maxim. Asta este rezultatul pe care îl obţii cand uiti sa mai trăieşti? Dar mistuiti de dorinţa de a merge mai departe de a încerca sa refacem bucatele sparte din oglinda sufletului nostru, ne aventuram intr-o nouă călătorie periculoasă si nu ne mai pasa pe cine ranim, visul cui ucidem în drumul nostru, căci nu mai vrem sa ne uitam în trecut. Continui cu acesta dorintă si mă prind cu toata forta de leaganul rece  si desi relizez ca am mainile deja inghetate, las ca fierul rece sa îmi patrunda si mai bine în pielea ce deja nu mai simte nimica. Mi-am ucis visele, mi-am inecat toate sperantele si am uitat de mine, de noi, căci nu mai are rost sa mă intorc la ceea ce a fost. Tu ai fost focul care mi-a ars pielea incet...incet, lasandu-mă sa simt durerea...tu esti apa ce mi-a erodat sufletul incet...incet, pana ce, rupta de durerea ce am simtit-o am luat-o razna si sufletul meu l-am făcut faramite pentru a nu mai avea tu ce distruge. În genunchi mă uit la tine ingerule si în rugaminti fierbinti te implor sa mă salvezi, pentru ca eu nu am fost facuta niciodata pentru acesta lume în care cruzimea este cea care domina, în care fiecare strop de iubire ce îl ating se usuca pe mana mea lasand în urma doar rani adanci ce nu pot fi vindecate. Suntem lipsiti de aparare si de viata cand vedem tot ceea ce se petrece pe acest pamant, suntem doar niste figuri de ceara care se vor topi la primul semn de caldura. NU AM FOST FACUTA VREODATA PENTRU ACESTA LUME SI NICI NU VOI MAI FI, ASA CA FAC APEL LA INGERII CE MA PAZESC ÎN FIECARE NOAPTE, SA MA AJUTE SA MA INTORC ÎN RAIUL DULCE CE IMI OFEREA LINISTEA SI PACEA DE CARE AVEAM NEVOIE. Deci continui sa caut o cale de scapare pentru a nu mai varsa lacrimi, pentru a inchide rana deschisa si pentru a vindeca efectul ce îl am în fata pericolului.

2 pareri:

only.hope spunea...

poate ca nu vrem sa ne mai uitam in trecut, dar trecutul se uita la noi...nu putem decat sa-l infruntam..Trebuie sa-l infruntam!

Dragos spunea...

Trecutu nu poate fi uitat dar din cele intamplate in trecut invat si luam aminte si pe viitor sa nu mai face greseli sa fim si noi ca ingeri puri, inocenti, nevinovati.

Trimiteți un comentariu