vineri, 11 martie 2011
Prima data cand sunt inlantuita de negura ce a cuprins toata lumea de pe pamant...niciodata nu ma voi mai intoarce la mine...dar cum sa scapi de ghimpele tradarii...
Publicat de A_wounded_soul la 06:58:00
Este prima seara...in care ajung sa simt gustul amar al lacrimilor in gura mea si ma zbat cu toata puterea de a nu mai patrunde mai adanc in organism, deoarece nu mai vreu sa te mai las sa ma mai cunosti sau sa ma mai ranesti din interior. Este prima data...cand reusesc sa imi ard corpul atat de tare, incat nu ma mai recunosc, iar pielea mea cere disperata ajutor si ma implora sa nu mai alimentez carbunii iubirii, ce sunt gata sa se stinga. Este prima privire in care vad niste ochi albastri ce au atata venin in ei si isi doresc cu disperare sa ucida un suflet...sufletul meu care cauta de atata timp o iubire adevarata, care face drum prin blocul de gheata ce s-a depus in inima mea. Este prima iubire...ce a cladit o casa cu multe nivele si cu multe scari ca apoi sa o darame peste mine, si daca constructia nu va ma omora, sigur voi aluneca pe scari...tu esti scorpionul ce mi-a injectat otrava in corp ca apoi sa ma lase cateva zile pana sa imi dau seama ca ultima suflare ce o respir ma va ucide...ma va rupe in bucati lasandu-ma sa zac intinsa pe jos. Esti cel care ma bagat in uitare. Cel care a aratat iubire, pentru a prinde o pasare in colivie si apoi sa-i dea foc la aripi pentru ai rapi libertatea cu care zbura pe cer. Am ajuns un inger care a uitat de partea lui demonica si a lasat-o sa iasa la suprafata...inca duc o lupta permanenta in interiorul meu pentru a nu mai lasa raul sa isi infiga mai intens radacinile in inima si sa infloreasca, dar cu fiecare lupta nu reusesc decat sa pierd mai multa caldura si mai mult sange rosu ca furia ce o simt pentru ca mai tradat. Am oferit dragoste si am uitat de tine, doar pentru ca tie sa iti fie bine...sa nu suferi...sa nu simti frigul de afara, ce iti va ingheta si tie sufletul. Am facut atatea pentru tine si uite-ma din nou in apa, dar de acesta data fierbe, pana ajunge sa clocotesca. Unde esti? Unde te-ai pierdut? Drumul e lung si avem atatea sa ne povestim, dar unde ai ramas. Salveaza-ma. Primul baiat care mi-a luat suflarea...care a facut sa imi dea sangele pana am ajuns la hemoargie...care m-a distrus pe interior pana a ajuns si la exterior. Urasc tot ceea ce ai reprezentat tu pentru mine...daca erai altfel...daca nu ma faceai praf, eram in stare sa imi las nemurirea doar pentru o zi cu tine pe pamant. Aici...acum...si nicioadata...nu voi mai cobori pe pamant....NICIODATA.
 |
| Speranta moare ultima |
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
2 pareri:
Cam dur postarea dar nu eu te-am distrus dc nu intelegi ca te-am iubit si te voi iubi mereu dar nu eu te-am tradat pentru ca nu am incalcat legea divina a unei relatie nu sunt doar eu vinovat suntemi amandoi nu eu te-am distrus ne-am distrus amandoi reciproc sa stii ca doare ce ai spus si nu stiu daca ma crezi sau nu, tu ai decis ca vrei sa ma uiti dar nu poti si eu decis sa te uit si nu pot suntemi in acelasi cer si trebuie aceste lucru sal rezolvam ca nu se mai poate sa stii ne ranim reciporc si pentru ce anume?
Trist, dar foarte profund! ...:(
Trimiteți un comentariu