Multi oameni in jurul meu, fiecare cu vise spulberate si sprente moarte...ma uit la mine si ma uit si la ei, ma desparte o bariera de toate aceste suflete, ei au renuntat la a mai lupta in batalia dintre durere si dragoste. TE IUBESC, un cuvant care se pare ca a devenit doar un cuvant, sentimentul exsitent in el s-a evaporat si prea multe suflete s-au pierdut in iluziile cauzate de acest cuvant. Ma analizez si analizez si fiintele vii de langa mine si nu vad decat niste papusi manevrate de un papusar, si cu timpul ce trece se pierd in zare, bucatica cu bucatica. Ma privesc din nou pe mine si ii privesc si pe ei, sunt prea mult raniti de iluziile cauzate de dragoste...au renuntat sa ma lupte pentru ceea ce isi doresc...nu mai simt adevarata dragoste, ca in zilele noaste nu mai exista decat suferinta la fiecare colt de strada si doar minciuni spuse in fiecare secunda. Merg mai departe si vad ca bariera incepe sa dispara si ma intreb de ce. Este un singur motiv, sunt la fel ca mine, inca mai arde speranta in sufletul lor, vreau sa ii ajut si pe cei de dincolo de linia ce ne separa...intru in lumea lor. De cum pun piciorul pe partea cealalta, incepe sa ploua cu lacrimi,lovindu-se de pamant devin stropi si ma uda din cap pana in picioare. Ating pe umar unul dintre suflete, se intoarce usor cu fata spre mine, si din adancurile spiritului lui vine o briza rece, ce ma ingheata instantaneu si un pustiu mare se vede...simt un gust amar si totul e in nonculori, nu emite decat amaraciune, suferinta, durere...incet, incet izvoraste din interior un trandafir rosu ca sangele ce s-a varsat de atata timp in numele iubirii, isi infinge spinii in mine si ma capteaza cu totul, dar nu incep sa ma zbat...nu incerc sa scap...vreau sa raman de acesta parte pentru ai ajuta pe toti cei ce au pierdut falcara iubirii...a dragostei...ce au uitat sa mai simta bucuria...ce au uitat sa ma zambeasca...sa mai traiasca in culori. Sunt aici pentru toti cei care v-ati pierdut speranta in iubirea adevarata. Eu inca iubesc si mai pot simti pana in oase sentimentul iubirii si credeti-ma, nu e doar un cuvant, e un sentiment, IUBESC SI SUNT IUBITA LA RANDUL MEU. Ma intreb ce se va intampla cand si eu imi voi pierde speranta? Voi ajunge ca ei? Oare cat mai pot lupta pe acest front? Se va oferi sa ma ajute si pe mine cineva atunci cand voi fi la pamant in genunchi fara posibilitatea de a ma mai ridica? Deocamdata gandesc pozitiv, dar pana cand nu siu...astept ca cineva sa imi hraneasca visele, sperantele si sa imi ofere sprijinul de care am nevoie, pentru ca aceste suflete sunt multe si nu pot lupta de una singura. Aici...acum si intotdeauna, speranta moare ultima dintre toate...speranta ca te va auzi atunci cand strigi, speranta ca vei gasi ceea ce cauti si ai nevoie, speranta ca va rasari soarele dupa multele ploi din viata ta, speranta ca te va gasi cineva si iti va alina durerea...va avea grija de rana ta. IUBESTE CHIAR DACA NU PRIMESTI IN SCHIMB. NU VEI PRIMI DOAR PE MOMENT, DAR APOI VEI VEDEA CA VEI PRIMI DUBLU. Atunci cand lovesti cu rau, tot rau vei primi, dar mai sunt putini oameni, care lovesc cu bine si in timp, primesc bine. Chiar daca nu e imediat, e mult mai revigorant sentimentul atunci cand vezi ca dupa multe lupte in care nu te-ai dat batut, desi a fost greu, ai primit in sfrasit darul pentru care ai luptat atata timp. TINE-TI MINTE, NU SUNTEM INSENSIBILI.
 |
| Speranta moare ultima |
|
