luni, 4 octombrie 2010
Sperante...vise...lacrimi...risipite...hraneste-mi visele...
0 pareri Publicat de A_wounded_soul la 13:14:00 Multi oameni in jurul meu, fiecare cu vise spulberate si sprente moarte...ma uit la mine si ma uit si la ei, ma desparte o bariera de toate aceste suflete, ei au renuntat la a mai lupta in batalia dintre durere si dragoste. TE IUBESC, un cuvant care se pare ca a devenit doar un cuvant, sentimentul exsitent in el s-a evaporat si prea multe suflete s-au pierdut in iluziile cauzate de acest cuvant. Ma analizez si analizez si fiintele vii de langa mine si nu vad decat niste papusi manevrate de un papusar, si cu timpul ce trece se pierd in zare, bucatica cu bucatica. Ma privesc din nou pe mine si ii privesc si pe ei, sunt prea mult raniti de iluziile cauzate de dragoste...au renuntat sa ma lupte pentru ceea ce isi doresc...nu mai simt adevarata dragoste, ca in zilele noaste nu mai exista decat suferinta la fiecare colt de strada si doar minciuni spuse in fiecare secunda. Merg mai departe si vad ca bariera incepe sa dispara si ma intreb de ce. Este un singur motiv, sunt la fel ca mine, inca mai arde speranta in sufletul lor, vreau sa ii ajut si pe cei de dincolo de linia ce ne separa...intru in lumea lor. De cum pun piciorul pe partea cealalta, incepe sa ploua cu lacrimi,lovindu-se de pamant devin stropi si ma uda din cap pana in picioare. Ating pe umar unul dintre suflete, se intoarce usor cu fata spre mine, si din adancurile spiritului lui vine o briza rece, ce ma ingheata instantaneu si un pustiu mare se vede...simt un gust amar si totul e in nonculori, nu emite decat amaraciune, suferinta, durere...incet, incet izvoraste din interior un trandafir rosu ca sangele ce s-a varsat de atata timp in numele iubirii, isi infinge spinii in mine si ma capteaza cu totul, dar nu incep sa ma zbat...nu incerc sa scap...vreau sa raman de acesta parte pentru ai ajuta pe toti cei ce au pierdut falcara iubirii...a dragostei...ce au uitat sa mai simta bucuria...ce au uitat sa ma zambeasca...sa mai traiasca in culori. Sunt aici pentru toti cei care v-ati pierdut speranta in iubirea adevarata. Eu inca iubesc si mai pot simti pana in oase sentimentul iubirii si credeti-ma, nu e doar un cuvant, e un sentiment, IUBESC SI SUNT IUBITA LA RANDUL MEU. Ma intreb ce se va intampla cand si eu imi voi pierde speranta? Voi ajunge ca ei? Oare cat mai pot lupta pe acest front? Se va oferi sa ma ajute si pe mine cineva atunci cand voi fi la pamant in genunchi fara posibilitatea de a ma mai ridica? Deocamdata gandesc pozitiv, dar pana cand nu siu...astept ca cineva sa imi hraneasca visele, sperantele si sa imi ofere sprijinul de care am nevoie, pentru ca aceste suflete sunt multe si nu pot lupta de una singura. Aici...acum si intotdeauna, speranta moare ultima dintre toate...speranta ca te va auzi atunci cand strigi, speranta ca vei gasi ceea ce cauti si ai nevoie, speranta ca va rasari soarele dupa multele ploi din viata ta, speranta ca te va gasi cineva si iti va alina durerea...va avea grija de rana ta. IUBESTE CHIAR DACA NU PRIMESTI IN SCHIMB. NU VEI PRIMI DOAR PE MOMENT, DAR APOI VEI VEDEA CA VEI PRIMI DUBLU. Atunci cand lovesti cu rau, tot rau vei primi, dar mai sunt putini oameni, care lovesc cu bine si in timp, primesc bine. Chiar daca nu e imediat, e mult mai revigorant sentimentul atunci cand vezi ca dupa multe lupte in care nu te-ai dat batut, desi a fost greu, ai primit in sfrasit darul pentru care ai luptat atata timp. TINE-TI MINTE, NU SUNTEM INSENSIBILI.
duminică, 3 octombrie 2010
Minciuni...si multe alte lucruri de care nu ma pot detasa...suferinta...doar eu...doar tu
0 pareri Publicat de A_wounded_soul la 06:54:00 |
| Speranta moare ultima |
 |
| Speranta moare ultima |
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Un nou capitol....pagini rupte dintr-un album....soapte
0 pareri Publicat de A_wounded_soul la 02:21:00 | |
| Speranta moare ultima |
Un singur cuvant mi-ar trebui ca sa ma intorc din drum...calea e lunga si totul e pustiu aici...intuneric...singuratate...acestea sunt cuvintele care au inceput sa ma caracterizeze. Da-mi voie sa iti explic cee ce simteam cand eram langa tine...imi lua doua secunde sa iti zic, dar imi trebuia o viata intreaga sa iti demonstrez cat de mult TE IUBESC. Am ajuns sa nu mai inteleg...de ce pana si azi cand imi amintesc de tine imi vine sa plang si nu ma mai pot opri...de ce inca ma gandesc cum ar fi fost daca ai fi fost langa mine, iti simt atingerea, iti simt parfumul...te simt aici cu mine, ai lasat in urma ta un suflet care l-ai inlantuit cu indiferenta ta. Nimeni nu te poate inlocui, nici acum si nici mai tarziu. Te iubesc dincolo de limitele lui DA si NU, stiind ca in razboiul inegal cu timpul, eu voi fi cea invinsa.
 |
| Speranta moare ultima |
miercuri, 29 septembrie 2010
Fragmente rupte dintr-un intreg...aici...acum...niciodata
0 pareri Publicat de A_wounded_soul la 12:52:00 |
| Speranta moare ultima |
 |
| Speranta moare ultima |
 |
| Speranta moare ultima |
Un camp plin de flori...adierea vantului aduce cu ea o soapta...IUBIREA ESTE DIVINA...petale de mac se ridica in aer si danseaza in jur colorand cerul cu nuante de rosu aprins, razele soarelui iti intalesc privirea si suntem doar noi doi in marea de flori...imbratisari tandre, un sarut plin de pasiune, buzele tale aluneca usor pe corpul fierbinte...invaluiti intr-o catifea fina ce ne strabate corpul...o singura atingere si totul e asa cum am visat. Cu timpul ne pierdem....peisajul se intuneca...cuvinte...soapte...taceri...incepe sa ploua in sufletul meu si cu fiecare picatura dispari incet...incet si fiecare amintire se intipareste si mai mult in suflet...pare o eternitate de cand ai diparut si ma simt singur, invaluit doar de o ceata densa, fara cale de scapare si singura lumina din viata mea a disparut...cad intr-o groapa fara de scapare, caci singura scapare a disparut odata cu trecerea timpului si a uitat sa se mai intoarca la mine...sau poate ca eu sunt cel care a uitat-o. Nu mai reusesc sa zambesc, sa mai comunic si mi-as dori sa fiu din nou copil, pentru a ma intoarce la acea inocenta...cand totul ce vedeam in fata mea nu era decat bucurie si credeam ca tot ce vad se poate manca...dar nu, sunt aici...luptandu-ma cu mine insumi pentru a supravietui intr-o lume in care sunt captiv...cu fiecare minut ce trece mii de sabii sunt infipte direct in inima mea si sangele se prelinge usor pe campul ud de lacrimi...nu mai am pe nimeni alaturi de mine, toti prietenii m-au tradat si ea era singura care imi mai poate aduce alinarea, caci fara ea sunt mort. Un singur nume pe buzele mele si tot cu el o sa mor, caci de la ea nu ma poate lua nimeni si tot asa in fiecare zi sunt, caci in lumea mea e o furtuna si tunete si fulgere, nu mai am nimic de la tine...odata cu plecarea ta ai luat totul dupa tine. Noi...de fapt am ramas doar eu..cine sunt....cine am fost...trecut...prezent...trecut in prezent...nu mai sunt cine eram..schimbarea a venit odata cu tine...si ai luat cu tine si inima mea, ca toate sentimentele mele le-ai incuiat intr-o cutie si cheia ai aruncat-o in mare. Acum...aici...totul se termina cu tine si va incepe din nou cu tine, caci doar tu poti sa imi colorezi lumea din nou.
;;
Subscribe to:
Comentarii (Atom)
